Martia trecuta am aflat cateva lucruri destul de interesante, de ce nu chiar si importante, cum ar fi: comunicarea nonverbala este mult mai puternica decat cea verbala. Deci gestica, precum si mimica fetei este foarte valoroasa intr-o conversatie, mai putin intr-o conversatie virtuala. Daca nu ma insel comunicarea verbala are un rol de 7% pe cand cea nonverbala undeva pe la 55%, iar 38% o ocupa cea paraverbala, adica tonalitatea, viteza.

Am completat un fel de chestionar, iar la finalul acestuia puteam afla “marca” memoriei noastre. Si anume, memorie vizuala, auditiva sau kinestezica. Eu m-am incadrat la cea auditiva, deci simt ritmul muzicii.

Stiati ca privirea voastra intr-o conversatie conteaza foarte mult. Conteaza daca te uiti in sus, jos, stanga sau dreapta. Individul poate vedea daca minti sau nu, daca spui din imaginatie sau din trairi, ce sentimente traiesti, ce iti place sa porti si surpriza ce cadouri ti-ar place sa primesti. Aaa era sa uiti, cei vizuali sunt mai materialisti … adica vor ceva pe care pot pune mana, gen masini, case …

Deci dupa cum am spus conteaza pozitia ochiilor, dar inainte de asta trebuie sa stim daca persoana respectiva este dreptace sau stangace si de ce nu ambele (in acest caz el se va uita doar in fata).

Am facut si un desen. Este pentru cei dreptaci, iar pentru stangaci este invers deci nu este greu, pentru cel de-al treilea caz nu merita sa fac desenul

Grija mare in ce parte va indreptati privirea in timpul comunicarii.

Voteaza-ma pe: 

Din punctul meu de vedere comunicarea este lucrul esential in viata unui om. Prin intermediul acestuia putem cunoaste noi persoane si de ce nu, pe viitor, acestea sa ne devina amici. Multe prietenii s-au format in urma unei comunicari, fie ea online (prin chaturi, messenger) sau offline (la o intalnire, sesiuni de comunicari).

Cum ar fi o lume lipsita de comunicare, o lume in care toti suntem izolati si ignorati de cei din jur? Cum ne-am simtii atunci cand avem nevoie sa discutam cu cineva, avem nevoia de a imparti o vorba cu un prieten, cu un coleg sau eventual parinte, dar nu putem, nu avem puterea, nu cunoastem ce este comunicarea?

De multe ori ma pun in situatia unui om cu handicap, fie el mut, surd sau chiar orb. Sper sa scriu un post separat pe tema aceasta. Uneori mi-as dori acest lucru. Sunt anumite zile in care detest sa aud pe cineva sau chiar sa-l vad. Si in acele momente chiar mi-ar placea sa nu vad, sa nu aud. Sa-i pot ingnora fara sa-i jignesc, sa nu pot sa le ofer un raspuns, doar pentru ca sanatatea nu imi permite. Sa fiu eu, doar cu gandurile mele, cu ideile mele.

Daca m-ar auzii un orb, ar spune ca sunt nebun. Visul lui este de a putea vedea lumina, de a putea vedea pe ce pun mana si eventual pentru a-si vedea chipul.  Si atunci imi vine sa-mi schimb parerea si sa ma bucur de ceea ce mi-a dat Dumnezeu. Pot vedea cum infloresc copacii, pot vedea cum rasare soarele, pot vedea cum ninge, ploua, pot vedea muntele, marea, padurile, pot sa simt, sa aud, sa vorbesc si multe altele pe care cu siguranta si el vrea sa le faca.

Va dati seama ca lui ii este mult mai greu sa comunice. Ganditi-va cum un mut poate comunica in doua moduri, prin limbajul lor specific, iar pentru un necunoscator, prin semne. Deci comunicarea nu se rezuma doar la cuvintele scoase pe gura, ci si prin mimica, gestica. Starea unui om poate fi considerata un mijloc de comunicare. Felul lui de comunicare, este uimitor.

Lucrurile acestea sunt banale, insa am vrut sa pun in evidenta cat de greu le este unora sa comunice, cum altii isi doresc sa poata sa se izoleze pentru o vreme de lumea reala, cat si cea viruala, iar altii viseaza la o zi in care sa poata comunica cu cei apropiati.

Ce as mai vrea de la voi este sa raspundeti la urmatoarea intrebare: Va-ti pus vreodata in situatia unui orb, surd sau mut? Si bineinteles sa specificati motivul.