Imi aduc aminte cum eram la bunici acasa si tata imi facea masinute din lemn, in atelierul bunicului. Imi placea sa stau acolo, sa bat un cui in lemn, sa incerc sa creez ceva desi nu iesea nimic, dar pentru mine era o inovatie, era ceva nou si frumos.

Nu pot uita momentele cand ne adunam mai multi in spatele blocului si faceam satulete printre firele de iarba, apoi cu bucatele de lemn ne facem casute. Ne jucam asa cum ar trebui sa se joace si copiii din ziua de astazi. Nu am fost niciodata de acord cu utilizarea calculatorului la o varsta frageda, iar daca sunteti, nu uitati ca acei copii trebuie supravegheati, nu lasati de capul lor.

Mai stiti de jocul pe televizor? Eee nici de aia nu prea am avut parte, nu aveam voie doar maxim 2 ore, pentru ca-mi fura mult din timp si sincer nici nu imi pre rau de asta, caci am avut timp de altele. Sa ma plimb cu bicicleta, sa ma dau pe leagan, sa-mi imaginez tot felul de creaturi ciudate.

Nu aveam obligatii, nu ne gandeam la ziua de maine, nu avea restrictii, puteam visa, puteam sa fiu ce imi doream, eram un erau in lumea mea, aveam de toate. Cat de frumoasa este copilaria, cat as vrea sa dau timpul inapoi, sa nu ma intereseze nimic, sa fiu mereu alaturi de prieteni. Si iarasi timpul trece, ne mai bucuram de amintiri, de clipele din copilarie.

Sunt copil, imi place sa fiu copil si vreau sa raman copil, cel putin copilul lu’ mama … La multi ani, copile!

Singurele lucruri pe care le fac cu dreapta sunt scrisul si mancatul, in rest toate le fac cu stanga. De ce? Deoarece tatal meu nu vroia sa fiu stangaci. Si pentru ce asta? Doar din simplul fapt ca majoritatea stangacilor scriu urat. Aaa da… si pentru asta merita ca de fiecare data cand taiam ceva cu foarfeca sa o mut repede pe dreapta pentru a nu ma vedea tata. De ce nu lasam unele lucruri sa fie asa cum sunt ele si sa incercam sa trecem peste ele. Auzisem ceva timp in urma, la un post de televiziune, cum ca obligarea copiilor de a-si schimba felul lor de a fii duce la afectiuni la nivelul organismului. Unii ajung sa poarte ochelari, altii au defectiuni de limbaj, asa cum am si eu, cateodata ma cam balbai.

Restrictiile pe care un parinte le pune, poate schimba complet personalitatea copilului, stiu… le este frica sa nu te indrepti pe un drum gresit, insa nu mereu prin frica se realizeaza totul. Nu faci altceva decat sa-l inchizi si sa-i iei libertatea.

De unde vine timiditate? Din neincurajarile parintilor, din lipsa de incredere in sine. De ce te miri ca majoritatea copiilor sunt retrasi asa cum zice si Stefania, prefera culoarea neagra, o culoare care exprima singuratatea, tristetea. La fel am fost si eu, am preferat sa fiu cat mai singur, adoram culoarea neagra. Imi aduc aminte cand educatoarea i-a intrebat pe parintii mei daca sunt suparat pe ceva sau daca sunt retras, a stiut de ce, insa cu ajutorul prietenilor am reusit sa-mi capat libertatea.

Cum timpul, cu totii trebuie sa scapam de acest prag care nu face altceva decat sa ne izoleze si sa ne limiteze in exprimare.